joi, 20 decembrie 2007

10 ani de la infiintarea primului blog

Unul dintre cele mai mari fenomene online isi aniverseaza 10 ani de existenta ! Aniversarea, este una dubla: 10 ani de la infiintarea primului blog (in aprilie 2007) si tot atatia de cand a luat nastere cuvantul care le defineste – "weblog". Dupa zece ani de existenta, blogging-ul, este astazi unul dintre fenomenele cu cea mai mare anvergura din spatiul virtual. "Weblog", este cuvantul care a creat o adevarata nebunie in jurul unui simplu fenomen: acela de a scrie mai multe insemnari pe Internet, in cadrul unui jurnal online. E ca si cum cineva scrie un e-mail pentru mai multi prieteni, singura diferenta fiind ca, in cazul jurnalului online (blog-ul !), cititorii pot fi si cateva zeci sau cateva mii. Cuvantul "weblog" este de fapt un joc de cuvinte, fiind o combinatie intre "logging" si "web", el fiind creat de Jorn Barger, fondatorul site-ului "Robot Wisdom", unul dintre primele bloguri din lume. A fost de ajuns un secol ca Technorati – un portal specializat in identificarea si clasificarea jurnalelor online – sa anunte ca urmareste peste 70 de milioane de bloguri. Daca aruncam o privire pe Internet putem constata ca blog-urile sunt peste tot, ca pana si pustii de 10-12 ani detin unul, ca microbul i-a cuprins si pe marii lideri politici ai vremii sau ca, unele jurnale sunt veritabile surse de informatii – mai ales cele scrise de oameni care traiesc in cele mai "fierbinti" zone de conflict de pe glob. Pe scurt, am putea spune ca, daca la inceput putini erau cei care se gandeau sa tina un astfel de jurnal, astazi el a devenit un soi de "necesitate" – printre cei tineri in special. Si-a pierdut oare blogul din stralucirea de acum cativa ani ? Faptul ca exista 70 de milioane de bloguri – conform site-ului Technorati – certifica faptul ca oamenii s-au alaturat foarte rapid curentului. Analistii cred insa ca numarul acestor site-uri este, in realitate, de cel putin doua ori mai mare, Statele Unite si Asia fiind pe primele doua locuri in ceea ce priveste numarul blogurilor. Marea majoritate a cititorilor citesc bloguri personale sau de specialitate. Insa, daca suntem atenti la semnalele din partea marilor trusturi de presa, vom constata ca exista si "bloguri de stiri", care pot fi considerate surse – mai mult decat credibile – in ceea ce priveste evenimente importante care au loc in lumea intreaga. De exemplu, in cadrul concursului desfasurat la nivel global World Blog Awards, organizatia Reporters sans frontieres, impreuna cu trustul german de presa Deutsche Welle, a decernat premiul special al juriului pentru cel mai bun blog care acopera zonele de conflict unui blogger ce isi spune Jotmat (jotman.blogspot.com), care acopera de cativa ani evenimentele din Birmania (Myanmar), o tara in care dictatura militara incalca grav drepturile omului si mentine teroarea peste locuitorii acestei tari. Tot ce se stie de bloggerul Jotman este ca are origine birmaneza, iar in momentul de fata locuieste la granita dintre Birmania si Thailanda. In cadrul aceleiasi competitii, blogul "Alive in Baghdad" a fost desemnat marele castigator pentru segmentul "cel mai bun videoblog". Inceput de americanul Brian Conley, cu doi ani inainte de atacul american asupra Irakului, site-ul s-a dezvoltat foarte mult in ultimii ani, editorii lui fiind atat jurnalisti americani, cat si localnici irakieni. Nu de putine ori materialele publicate la http://aliveinbaghdad.org au fost preluate de BBC, CNN sau Yahoo! News. Deci iata ca unii au vazut in platformele de blogging o unealta pentru publicarea rapida de texte. Asta face ca blogurile sa poata fi folosite cam in toate domeniile ce includ comunicare scrisa, de la intamplari din viata personala la comunicari jurnalistice, magazine online, recenzii de jocuri sau carti si pana la, asa-zisele «foi de informare». Cum libertatea de exprimare nu este un drept general valabil in toate tarile din lume, mai ales in cele in care regimurile autoritare fac legea, exista tari in care Internetul este supus cenzurii. Pentru oamenii care se simt asupriti de regimurile de care sunt condusi, web-ul a devenit atat un spatiu de refeulare, dar si o puternica unealta pentru informarea celor din lumea libera. Cei mai mari cenzori din lume sunt Cuba, China si Rusia. In Cuba, de exemplu, este absolut imposibil sa-ti faci un blog. Asta pentru ca accesul la net in aceasta tara exista, dar functioneaza in sistem de circuit inchis. "Internetul este pentru straini. Intranetul este pentru cubanezi", a declarat pentru site-ul cnn.com Miguel Perez, proprietarul unui Internet café din Centrul de Afaceri International din Havana. Guvernul lui Fidel Castro restrictioneaza de multi ani accesul la toate site-urile web, atragandu-si critica oganizatiilor internationale, care spun ca in felul acesta se controleaza accesul liber la informatie. Pentru a putea avea o linie de acces la Internet un cubanez de rand trebuie sa obtina mai intai permisiunea statului. In China numarul de utilizatori de Internet se dubleaza aproximativ o data la sase luni, iar numarul de site-uri creste semnificativ de la un an la altul. Si, o data cu aceste cresteri, guvernul de la Beijing isi sporeste eforturile pentru controlarea, cenzurarea sau chiar inlaturarea unor parti ale continutului de pe diverse pagini web. Conform unui raport al organizatiei Reporteri fara Frontiere publicat anul acesta, tara asiatica detine locul intai in ceea ce priveste numarul de oameni inchisi pentru ca au criticat sistemul politic chinez pe bloguri sau pe forumuri. De unde se poate trage concluzia ca aici functioneaza principiul ca poti avea blog, dar trebuie sa ai mare grija la ce scrii. In cei zece ani de viata jurnalul online a suferit, ca orice fenomen in crestere, mai multe transformari. Am putea spune chiar ca fiecare utilizator nou-intrat in "blogosfera" a adus ceva nou cu sine si a contribuit la aceste transformari. Intre 1997 si 1999 au inceput sa apara tot mai multe site-uri personale, unde oamenii faceau trimiteri catre alte site-uri sau comentau diverse evenimente din viata lor de zi cu zi sau diverse materiale citite pe alte pagini web. In aceasta perioada toti cei care isi creau un jurnal online trebuiau sa aiba anumite cunostinte tehnice, adica sa stie sa utilizeze programe pentru constructia unei pagini web si limbajul de HTML. "Boom-ul" (daca-l putem numi asa) s-a produs abia in 1999, cand blogging-ul a luat amploare o data cu aparitia "uneltelor" care inlesneau constructia unui jurnal online – adica un sistem pe baza de nume de utilizator si parola, unde utilizatorul avea doar de realizat niste setari (numele, schema grafica etc.) si apoi de introdus textul, link-urile si imaginile dorite. Mai ramanea un singur pas, apasarea butonului "Publish" (publica) si insemnarea aparea online. In istoria de zece ani de existenta a blogging-ului au existat si cateva momente de referinta: - 1 aprilie 1997 – Dave Winer a lansat site-ul Scripting News, unde posta link-uri catre diverse alte site-uri pe care le citea. Scripting News este considerat a fi primul blog modern. - 1999 – Apare site-ul Blogger.com, prima platforma "ready to blog" pusa la dispozitia celor care doreau sa-si faca un jurnal online. O data cu aceasta lansare a inceput ofensiva blogurilor in spatiul online. - 2002 – Apare fenomenul de cenzurare a blogurilor. Unde ? In China. Din cauza comentariilor la adresa regimului de la Phenian autoritatile chineze incearca sa dea de urma bloggerilor. In cele din urma, din cauza tensiunilor politice create, unii utilizatori sunt siliti sa-si inchida site-urile. - 2002 – Abdel Kareem Soliman (22 de ani) devine primul blogger care este condamnat la inchisoare – pe o perioada de patru ani – dupa ce a criticat actiunile presedintelui egiptean Hosni Mubarak, descriindu-l pe acesta folosind cuvintele "dictator" si "extremist". In ciuda interventiei comunitatii internationale, bloggerul trebuie sa-si execute pedeapsa. El va fi eliberat anul viitor. - 2005 – Casa Alba recunoaste importanta blogurilor. Garrett M. Graff devine primul detinator al unui blog care este acreditat la Casa Alba, de unde urma sa redacteze mai multe insemnari pentru site-ul sau. Apare intrebarea – bloggerul este jurnalist ? (Nu s-a dat nici un raspuns clar pana in momentul de fata !) Anul 2007 a lansat, cu precadere, moda blog-urilor si printre jurnalistii ori politicienii din Romania, in primul rand, dar si printre numerosi anonimi, utilizatori ai PC-ului si retelei Internet. Catalin Tolontan, Victor Ciutacu, Alessandra Stoicescu, Ion Iliescu, Adrian Nastase, Mircea Geoana, Cozmin Gusa, Elena Udrea, Dan Andronic, Cristian Sutu, precum si numerosi alti jurnalisti sunt doar cateva nume care isi impartasesc opiniile si pe blog. Ca anonim, implicat in fenomenul blogging-ului autohton, m-am simtit dator fata de vizitatorii productiilor mele sa consemnez aceasta aniversare precum si cele cateva informatii interesante – sper - legate de fenomenul respectiv.
Zangy Comment Graphics [mig007]
Zangy Comment Graphics
Zangy Comment Graphics

vineri, 14 decembrie 2007

* ----- *


Zangy Comment Graphics

* ----- *


Zangy Comment Graphics

* ----- *


Zangy Comment Graphics

O adresa utila: Top Ten Lists 2007

A yearbook of all the top events you've been talking about. TIME Magazine presents the 50 Top 10 Lists of 2007 — our lists of the year's 10 most memorable happenings in 50 categories. The news events span politics, business, science, entertainment, and more. To take a look at all 50 Top Ten Lists go – here -. [mig007]
Zangy Comment Graphics

joi, 6 decembrie 2007

* ----- *


Zangy Comment Graphics

* ----- *


Zangy Comment Graphics

Romanii ortodocsi sarbatoresc azi pe Sfantul Nicolae

Pe facatorul cel mare de minuni, ajutatorul cel grabnic si mijlocitorul cel prea ales catre Dumnezeu, pe arhiereul lui Hristos, Nicolae, l-au odraslit partile Lichiei, in cetatea ce se numeste Patara, din parinti cinstiti si de bun neam, dreptcredinciosi si bogati. Tatal sau se chema Teofan, iar mama sa Nona. Aceasta binecuvintata pereche, petrecand cu buna credinta in insotirea cea legiuita si impodobindu-se cu obiceiul cel bun, pentru viata lor cea placuta lui Dumnezeu si pentru multele milostenii si faceri de bine mari, s-au invrednicit a odrasli aceasta odrasla sfanta - singuri ei fiind radacina sfanta - si s-a facut cum zice psalmistul: Ca un pom rasadit langa izvoarele apelor, care si-a dat rodul sau la vremea sa. Deci, nascand pe acest dumnezeiesc prunc, l-a numit Nicolae, care se tilcuieste "biruitor de popor"; si cu adevarat s-a aratat biruitor al rautatii, asa binevoind Dumnezeu spre folosul de obste al lumii. Dupa acea nastere, maica sa Nona a ramas stearpa, pana la dezlegarea din legaturile cele trupesti, marturisind singura firea ca nu este cu putinta a se mai naste alt fiu ca acela, ca numai pe acesta sa-l aiba si intai si pe urma, care din pantecele maicii sale s-a sfintit cu darul cel de Dumnezeu insuflat. Caci n-a inceput a vietui decat cinstind pe Dumnezeu cu buna cucernicie, nici n-a inceput a suge tata, facand minuni din pruncie, nici nu s-a deprins mai intai a manca, ci a posti. Caci dupa nasterea sa, fiind in baie, a stat trei ceasuri pe picioarele sale, singur de sine, nesprijinindu-l nimeni, dand prin aceasta stare, cinste Sfintei Treimi, Careia mai pe urma avea sa-i fie mare slujitor si intai-statator. Cand se apropia de pieptul maicii sale, se cunostea a fi facator de minuni, hranindu-se nu dupa obiceiul pruncilor celorlalti - pentru ca numai din tata cea dreapta sugea lapte - avand sa dobindeasca cu cei drept-credinciosi starea cea de-a dreapta. Apoi a inceput a fi si postitor ales, caci miercurea si vinerea numai o data sugea lapte din tata si atunci seara, dupa savirsirea obisnuitei rugaciuni crestinesti, de care lucru parintii lui se mirau foarte si se minunau si mai dinainte pricepeau ce fel de postitor va fi Nicolae mai pe urma. Acel obicei de a posti, deprinzandu-l Fericitul din scutece si l-a pazit in toata viata sa, pana la fericitul sau sfarsit, petrecand miercurea si vinerea in post. Deci crescind pruncul cu anii, crestea impreuna si cu intelegerea si cu obiceiurile cele bune, pe care le invata de la parintii sai cei buni; fiind ca o holda roditoare, care primeste in sine samanta invataturii celei bune, care odrasleste si aduce in toate zilele roade noi de fapte bune. Sosind vremea de scoala, a fost dat la invatatura dumnezeiestii Scripturi, iar el cu agerimea cea fireasca a mintii si cu povatuirea Sfintului Duh, in putin timp, a ajuns la multa intelepciune. Apoi, atat de mult a sporit in invatatura cartii, pe cat era de trebuinta bunului cirmaci al corabiei lui Hristos si pastorului celui iscusit al oilor celor cuvintatoare. Deci, facandu-se desavarsit in cuvantul invataturii, s-a aratat desavarsit si in lucrul vietii; de la prietenii desarte si de la vorbe nefolositoare cu totul se abatea si a vorbi cu femeile sau a cauta cu ochii la fata femeiasca, foarte mult se ferea, caci fugind, se departa de petrecerea impreuna cu femeile. Avand adevarata intelepciune si minte curata, de-a pururea vedea pe Dumnezeu si totdeauna zabovea in sfintele biserici, dupa cum zice proorocul: Voit-am a fi lepadat in casa Dumnezeului meu. De multe ori, cate o zi intreaga si cate o noapte, petrecand in rugaciunile cele ganditoare de Dumnezeu si in citirea dumnezeistilor carti, invata intelegerea cea duhovniceasca si se imbogatea cu dumnezeiestile daruri ale Sfantului Duh, cu care se pregatea pe sine locas vrednic, precum este scris: Voi sunteti biserica lui Dumnezeu si Duhul lui Dumnezeu vietuieste in voi. Deci tanarul cel imbunatatit si curat, avand in sine Duhul lui Dumnezeu, se arata cu totul duhovnicesc, arzind cu duhul si slujind Domnului cu frica, incat nu se vedea la dansul nici un fel de narav tineresc, ci numai obiceiurile omului batran pentru care tuturor s-a facut minunat si slavit. Caci precum omul cel batran, daca are obiceiul celor tineri, este luat in ras de toti, tot asa si tanarul, daca are naravul barbatului celui batran, se cinsteste de toti cu mirare; pentru ca sunt nepotrivite tineretile pentru batranete, dar cinstite si frumoase sunt batranetile in tinerete. Fericitul Nicolae avea un unchi episcop cu acelasi nume ca si dansul. Unchiul sau, vazand pe nepot sporind in viata cu fapte bune si cu totul instrainandu-se de lume, a sfatuit pe parintii lui sa-l dea sa slujeasca lui Dumnezeu. Iar ei nu s-au lepadat a darui pe fiul lor Domnului, pe care ei l-au primit ca pe un dar de la dansul. Pentru ca scrie in cartile cele vechi pentru dansii, cum ca fiind neroditori si deznadajduindu-se de a mai avea copii, cu multe rugaciuni, cu lacrimi si cu multe milostenii au cerut de la Dumnezeu pe acest fiu; iar ei l-au dat in dar Celui ce l-a daruit pe dansul. Primind episcopul pe "tanarul batran", care avea intelepciunea ca o caruntete si viata cea mai curata, l-a suit pe treptele cele sfintite ale preotiei, iar cand s-a hirotonisit, episcopul intorcandu-se catre poporul care era in biserica si umplandu-se de Duhul Sfant, a proorocit zicind: "Iata, fratilor, vad un nou soare rasarind marginilor pamantului, aratandu-se catre cei intristati ca o milostiva mangaiere. O ! fericita este turma care se va invrednici a avea pe acest pastor ! Caci acesta va paste bine sufletele celor rataciti si la pasunea buneicredinte ii va aduce pe dansii; apoi se va arata si ajutator fierbinte celor ce sunt in nevoi". Aceasta proorocire s-a implinit mai pe urma, precum vom arata in istorisirea ce o vom face. Deci, primind Sfantul Nicolae asupra sa treapta preotiei, adauga osteneala la osteneala, petrecand in post si in neincetate rugaciuni, iar cu trupul sau cel muritor sarguindu-se a urma celor fara de trupuri. Astfel, vietuind intocmai ca ingerii, din zi in zi inflorea mai mult cu podoaba sa cea sufleteasca si se arata vrednic de carmuirea Bisericii. In acea vreme unchiul sau, episcopul Nicolae, vrand a se duce in Palestina ca sa se inchine acolo sfintelor locuri, a incredintat toata cirmuirea bisericii nepotului sau. Deci acesta, implinind locul aceluia, avea toata purtarea de grija pentru randuiala bisericilor, ca si episcopul unchiul sau. In acea vreme, parintii fericitului, parasind aceasta viata vremelnica, s-au mutat la cea vesnica, iar Sfintul Nicolae, ramanand mostenitorul averii lor, a impartit-o celor saraci. Pentru ca nu se uita la bogatia ce curge alaturea, nici se ingrijea pentru inmultirea ei; ci, lepadandu-se de toate poftele lumesti, se sarguia cu toata osardia a se uni cu Dumnezeu, catre care graia: Catre Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu; invata-ma sa fac voia Ta, ca Tu esti Dumnezeul meu; catre Tine sunt aruncat din pantecele maicii mele, Dumnezeul meu esti Tu. Deci mana lui era intinsa catre saraci, ca un rau cu apa multa ce curge cu indestulare. Pentru ca multele lui milostenii sa fie mai cu lesnire cunoscute, sa aratam una si anume: Era un barbat in cetatea aceea, dintre cei slaviti si bogati, care mai pe urma a ramas sarac si neslavit, caci viata veacului acestuia este nestatornica. Barbatul acela avea trei fete foarte frumoase si acum, fiind lipsit de toate cele de trebuinta, nu avea nici hrana, nici imbracaminte si cugeta sa-si dea fetele sale spre desfranare, iar casa sa sa o faca casa necurata, pentru saracia lui cea mare, ca doar astfel sa aiba ceva de folos si sa castige pentru el si fetele sale imbracaminte si hrana. Vai, in ce fel de ganduri necuvioase alunga pe om saracia cea mare ! Deci batranul acela fiind in astfel de cugete rele si gandul sau cel rau vrand acum a-l aduce cu ticalosie in fapt, Dumnezeu Care nu voieste a vedea in pierzare firea omeneasca, ci cu iubire de oameni, se pleaca spre nevoile noastre, a pus bunatate in inima placutului Sau, Sfintul Nicolae si l-a trimis spre ajutor catre barbatul care era sa piara cu sufletul, prin insuflare tainica, mangaind pe cel ce era in saracie si scapandu-l din caderea pacatului. Deci, auzind Sfintul Nicolae de lipsa cea mare a barbatului aceluia si prin dumnezeiasca descoperire instiintandu-se de cugetarea lui cea rea, i-a parut foarte rau pentru dansul si a cugetat ca astfel cu mana sa cea facatoare de bine, sa-l rapeasca impreuna cu fetele sale ca din foc de la saracie si de la pacat. Insa n-a vrut sa fie de fata cu barbatul acela, ca sa-i spuna despre facerea sa de bine, ci, in taina a cugetat sa-i dea aceluia milostenia sa cu indurare. Si aceasta vrea s-o faca pentru doua pricini: intai ca sa scape de slava omeneasca, pentru ca tinea seama de ce zicea Evanghelia: Luati aminte, sa nu faceti milostenia voastra inaintea oamenilor; si, al doilea, ca si pe barbatul acela, care odinioara era bogat iar acum ajunsese in mare saracie, sa nu-l rusineze, caci stia ca sunt grele unele ca acestea, celor ce din bogatie si din slava cad in saracie, fiindca se rusineaza sufletele acelora, aducandu-le aminte de bogatia cea mai dinainte. Pentru aceasta, a gandit a face asa, dupa cuvantul lui Hristos: Sa nu stie stanga ta, ce face drepta ta. Caci atat de mult fugea de slava omeneasca, incat chiar de acela caruia ii facea bine se sarguia a se tainui pe sine. Asadar, luand o legatura mare de galbeni, a mers in miezul noptii la casa acelui barbat si, aruncand-o inauntru pe fereastra acelei case, degraba s-a intors la casa sa. Dimineata, sculandu-se barbatul si afland legatura, a dezlegat-o si vazand galbenii s-a inspaimantat, caci socotea ca este vreo nalucire, temandu-se ca nu cumva aurul ce vedea sa fie vreo inselaciune, de vreme ce nu astepta de la nimeni si de nicaieri vreun facator de bine. Drept aceea, intorcand galbenii cu varful degetului, privea cu dinadinsul si cunoscand ca este adevarat, se veselea si se minuna, iar de bucurie, plangea cu lacrimi fierbinti si, cugetand mult in sine cine i-ar fi facut lui o asemenea facere de bine, nu se dumirea. Deci, socotind a fi purtarea de grija a lui Dumnezeu, ii multumea neincetat, dand lauda Domnului Celui ce se ingrijeste de toti. Apoi indata pe una din fetele sale, pe cea mai mare, a maritat-o dupa un barbat si i-a dat aurul cel primit din destul pentru zestrea ei. Despre aceasta instiintandu-se minunatul Nicolae, ca a facut dupa voia lui, barbatul acela, i-a parut bine. Si iarasi se arata gata a face aceeasi mila cu a doua fiica a batranului, sarguindu-se a pazi si pe fecioara aceasta prin nunta legiuita de pacatul cel faradelege. Deci, pregati si alta legatura de galbeni, asemenea cu cealalta si, peste noapte, ferindu-se de toti, a aruncat-o pe aceeasi fereastra, in casa batranului aceluia. Dimineata, sculandu-se acel om sarac, a gasit iarasi aur, asemenea ca intaia oara. Apoi a inceput a se minuna si de acela si, cazand cu fata la pamint, cu lacrimi fierbinti multumea, zicand: "Dumnezeule, voitorul milei si chivernisitorul mantuirii noastre, care mai intai m-ai rascumparat cu Sangele Tau si acum casa mea si pe fiicele mele izbavindu-ne prin aur din cursa celui rau, Insuti arata-mi pe cel ce slujeste voii Tale celei milostive si bunatatii Tale celei iubitoare de oameni. Arata-mi pe ingerul Tau cel pamantesc, pe cel ce ne pazeste pe noi de pierderea pacatului, ca sa stiu cine este unul ca acela, care ne scoate pe noi din saracia ce ne intristeaza si care ne izbaveste de gandurile cele rele, ca iata, dupa mila Ta, Doamne, cu indurarea cea facuta in taina, cu mana placutului al Tau, voi da si pe a doua fiica a mea cu nunta legiuita dupa barbat si asa voi scapa de cursele diavolului, care vrea prin castig necurat sa-mi aduca mare pierdere. Apoi barbatul acela, rugandu-se Domnului si multumind bunatatii Lui, a facut nunta si fiicei sale de a doua, avand nadejde in Dumnezeu - caci neindoita nadejde si-a pus in El - cum ca va purta grija si pentru a treia fiica a lui si-i va da si acesteia sa aiba vietuitor iubit, dupa lege, trimitandu-i iarasi aur din destul, tot cu acea mana facatoare de bine. De aceea, nu dormea noaptea strajuind, ca sa poata simti pe facatorul de bine si sa se invredniceasca a vedea de unde ii aduce aurul acela. Si iata, nu dupa multa vreme, a sosit cel asteptat. Caci a venit si a treia oara placutul lui Hristos, Nicolae si, ajungand la locul cel obisnuit, tot asa a aruncat o legatura de galbeni pe aceeasi fereastra si indata s-a intors la casa sa. Tatal fecioarelor gasind aurul aruncat pe fereastra, a alergat indata cat putea in urma celui ce se intorcea la casa sa, pe care, ajungandu-l si cunoscandu-l cine este - caci sfantul nu era necunoscut pentru fapta lui cea buna si pentru neamul lui cel luminat -, a cazut la picioarele lui, sarutandu-le si numindu-l izbavitor, ajutator si mintuitor sufletelor, celor ce ajunsesera intru pierderea cea mai de pe urma. Apoi zise: "De nu m-ar fi ridicat pe mine Domnul cel mare intru mila, prin indurarile tale, de mult as fi pierit eu, ticalosul tata, impreuna cu fiicele mele, prin caderea in focul Sodomei, vai mie ! Si iata, acum prin tine suntem mantuiti din amara cadere in pacat". Acestea si mai multe graia cu lacrimi catre sfant. Iar el abia l-a ridicat pe picioare si cu juramant a zis aceluia, ca in toata viata lui sa nu spuna nimanui ceea ce s-a facut. Apoi sfantul, spunand multe spre folosul omului aceluia l-a trimis la casa sa. Iata una din faptele cele multe ale milostivirii ale Sfintului Nicolae, ce s-a povestit aici, ca sa cunoasca oricine cat era de milostiv catre cei saraci. De s-ar fi povestit milele lui una cate una si cate indurari a aratat catre cei saraci, pe citi flaminzi a hranit, pe cati goi a imbracat si pe cati a rascumparat de la datornici, apoi nici vremea n-ar fi de ajuns a le povesti. Dupa aceasta Cuviosul Parinte Nicolae a voit a se duce in Palestina, spre a vedea Sfintele Locuri si a se inchina acolo, unde a umblat trupeste Domnul nostru Iisus Hristos, cu prea curatele Sale picioare. Deci, plutind corabierii imprejurul Egiptului si nestiind ce avea sa li se intample, Sfantul Nicolae, care era impreuna cu dansii, vedea mai bine ca are sa fie intuneric, vifor si lovire de vinturi cumplite. Apoi le spuse ca, mai inainte a vazut pe vicleanul vrajmas intrand in corabie, vrand sa o scufunde impreuna cu oamenii. Dupa aceea a navalit asupra lor o furtuna mare, fara veste si ridicandu-se un nor, s-a facut vifor pe mare. Iar cei ce pluteau s-au temut foarte mult de groaza mortii si rugau pe Sfintul Nicolae sa le ajute si sa-i izbaveasca de nevoia cea fara de veste ce cazuse asupra lor zicind: "Sfinte al lui Dumnezeu, de nu ne vei ajuta cu rugaciunile tale catre Dumnezeu, indata ne vom cufunda in aceasta adincime si vom pieri". Iar el, zicandu-le sa indrazneasca si sa-si puna nadejdea in Dumnezeu si fara indoiala sa astepte grabnica izbavire, insusi a inceput cu sarguinta a se ruga catre Domnul. Si indata s-a linistit marea si toata groaza s-a prefacut in bucurie, iar ei, trecand necazul, s-au bucurat mult si au multumit lui Dumnezeu si placutului sau, Sfantului Nicolae si foarte mult se minunau de proorocirea furtunii si de scaparea nevoii. Tot atunci, unul din corabieri s-a suit in varful catargului, precum este obiceiul celor ce indrepteaza corabia, si, cand era sa coboare de acolo, a alunecat de sus si a cazut in mijlocul corabiei, zacand fara suflet. Iar Sfantul Nicolae, mai inainte de a-l chema in ajutor, l-a inviat cu rugaciunea pe acel om si, nu ca pe un mort, ci ca pe cel cuprins de somn, l-a sculat si l-a dat viu corabierilor. Apoi, ridicind toate panzele si fiind vant cu buna sporire, au plutit in liniste si au sosit la limanul Alexandriei, unde placutul lui Dumnezeu, Sfantul Nicolae, a tamaduit pe multi bolnavi. Izgonind diavolii din oameni si pe multi necajiti mangiind, a pornit iarasi pe cale spre Palestina si ajungand la Sfanta Cetate a Ierusalimului, s-a suit la Golgota, unde Hristos Dumnezeu a lucrat mantuirea neamului omenesc, intinzandu-Si pe Cruce prea curatele Sale maini. Acolo a inaltat fierbinti rugaciuni din inima sa, care ardea de dragoste, dind multumire Mantuitorului nostru. Apoi, a inconjurat toate sfintele locuri, facand multe inchinaciuni pretudindeni. Iar cand era sa intre noaptea in sfanta biserica la rugaciune si usile erau inchise, s-au deschis singure, dand intrare aceluia, caruia, chiar portile ceresti ii erau deschise. Zabovind in Ierusalim vreme indelungata, se pregatea a merge in pustie, dar, printr-un glas dumnezeiesc de sus, a fost sfatuit sa se intoarca in patria sa. Pentru ca Dumnezeu, Cel ce toate le randuieste spre folosul sufletelor noastre, nu vrea sa fie ascunsa sub obrocul pustiei acea faclie, pe care o pregatise sa fie pusa in sfesnicul mitropoliei din Lichia. Deci, afland o corabie, s-a tocmit cu corabierii sa-l duca in patria sa. Acestia au gandit insa sa faca lucrul cu viclesug, adica sa indrepteze corabia lor in alta parte, nu spre Lichia. Dupa ce s-a asezat in corabie, plecand de la mal, Sfantul Nicolae a vazut ca corabia nu pluteste spre patria sa. Atunci degraba a cazut la picioarele corabierilor si-i ruga sa indrepteze calea spre Lichia, dar ei, nebagandu-l in seama, mergeau in partea unde gandeau ei, nestiind ca Dumnezeu nu va lasa pe placutul Sau sa fie in mahnire. Deci, sufland un vifor impotriva, a intors corabia in alta parte si degraba a dus-o in Lichia, iar pe corabieri ii ingrozea cu nevoia cea mai mare. Asa Sfantul Nicolae, cu puterea lui Dumnezeu fiind dus pe mare, a sosit in patria sa. El insa, fiind fara de rautate, n-a facut nici un rau acelor vrajmasi, nici s-a pornit spre manie si nici macar vreun cuvant aspru nu le-a zis, ci cu binecuvantare i-a liberat in partile lor. Iar el a mers in manastirea pe care o zidise mosul sau, episcopul Patarelor si o numise Sfantul Sion. Acolo, Sfantul Nicolae s-a aratat foarte iubit tuturor fratilor, care, cu mare dragoste, primindu-l ca pe ingerul lui Dumnezeu, se indulceau de cuvintele lui cele de Dumnezeu insuflate si se foloseau de viata lui, cea intocmai ca a ingerilor si urmau obiceiurile lui cele bune, cu care impodobise Dumnezeu pe credinciosul robul Sau. Mai multe despre Sf. Nicolae puteti afla de – aici - Tuturor celor ce poarta prenumele de Nicolae si derivatele sale le urez un sincer, LA MULTI ANI !!!
Zangy Comment Graphics [mig007]

In tara in care Dreptatea nu exista ea este facuta doar de Bunul Dumnezeu

Indeobste se obisnuieste sa se spuna, despre cei care trec in lumea dreptilor, Despre morti, numai de bine ! Poate ca daca ne-am afla intr-o tara normala, cu obiceiuri si comportamente normale, aceasta zicere ar trebui insusita, fara exceptii ! Dar nu este cazul Romaniei, din pacate. Romanie in care Dreptate nu exista, pentru ca unii au avut grija sa aranjeze lucrurile de asa natura incat dreptate sa nu aiba si sa nu se faca decat pentru ei, iar altii, au tacut si ingitit sa fie batjocura celor dintai. Si-atunci, singurul care mai poate face ceva in aceasta privinta nu ramane decat Bunul Dumnezeu. Care o face, dupa placul si regulile Sale de nepatruns pentru muritori. Astfel, in anul care se incheie curand a avut milostivenia sa-i scape pe amaratii de romani de cateva podoabe care au facut rusine natiei. Iata ca, azi, aflam ca, inca unul d-astia a mai fost luat de Dumnezeu. Dan Iosif. Un vestit golan, pe vremea impuscatului, ramas la fel de vestit pentru golanie si ticalosie, dupa asa-zisa Revolutie, in care a jucat un rol, pare-se, mai degraba ocult decat onorabil. Nu este cazul sa-i mai enumar eu, acum, celelalte pacate de care s-a facut vinovat in ultimii 18 ani. Sper ca si le aminteste toata lumea…. Cititi-i ferparul, aparut azi in presa, si trageti, dupa gust si posibilitati, concluziile de rigoare. “In ultima perioada, Dan Iosif (57 de ani) incercase mai multe tratamente pentru a invinge boala. El a murit la o clinica din Rusia specializata in tratarea cancerului. Social-democratul s-a nascut la 14 octombrie 1950, era necasatorit si avea doi copii. Intre 1967 si 1969 a urmat Scoala de maistri militari Sibiu si 12 clase la liceele I L Caragiale si George Calinescu din capitala, lucrand apoi ca electronist pana in 1990. El s-a remarcat in timpul Revolutiei din 1989, fiind unul dintre liderii manifestantilor din Piata Universitatii si a fost unul dintre cei care au intrat in sediul cladirii Comitetului Central al PCR la 22 decembrie. Dupa Revolutie a fost cunoscut tot timpul ca un apropiat al lui Ion Iliescu. De altfel, el a fost si consilier prezidential in perioada 1992-1996. Pana in 1992 a fost senator in Parlamentul Romaniei, iar intre 1996 si 2000 a fost sef al biroului senatorial. Din 2000 pana in 2004 a ocupat functia de consilier de stat. Din decembrie 2004, Dan Iosif a fost deputat ales pe listele Uniunii Nationale PSD-PUR. El a fost decorat cu Ordinul Serviciul Credincios in rang de Cavaler. Deputatul PSD a fost audiat in 2006 in dosarul Mineriadei din 13-15 iunie 1990, numarandu-se printre cele 20 de persoane cercetate pentru subminarea puterii de stat si crime impotriva umanitatii. De asemenea, el s-a aflat si in atentia procurorilor in dosarul aurul dacilor, fiind indicat de martori ca posibil beneficiar al bratarilor dacice, insa procurorii au decis neinceperea urmaririi penale in cazul sau. In aceasta vara, dupa ce RA-APPS a declarat ca demnitarii care locuiesc abuziv in casele de protocol vor fi evacuati, Iosif a amenintat ca-si arunca locuinta in aer. Desi trebuia sa predea locuinta de serviciu cu ceva timp in urma, el a solicitat ca mai intai sa-i fie restituiti banii pe care i-a investit in imobil”. Restul, il puteti citi – aici -
Zangy Comment Graphics [mig007]
Zangy Comment Graphics

miercuri, 5 decembrie 2007

* ----- *


Zangy Comment Graphics

* ----- *


Zangy Comment Graphics

Scandalos !

Ce mi-a fost dat sa citesc azi in ADEVARUL, ziar cu pretentii, altfel, depaseste orice limite ale imaginatiei, in versiunea sa halucinanta ! Si demonstreaza, totodata, cat de jos a ajuns presa scrisa romaneasca ! Nici nu merita sa ma obosesc sa va descriu ce oroare promoveaza aceasta a doua fituica, - dupa LIBERTATEA, care este deja bine cunoscuta ca tabloidul de cea mai joasa speta -, sub titlul “Concurs de scenarii pentru filmul “Elodia” “, articol plasat in pozitia 2-a in caseta “Prim plan”… Cu alte cuvinte, gandit sa sara-n ochii cititorilor !!! Ce sriu acolo, pretinsii jurnalisti ai ADEVARUL-ui, puteti citi singuri – aici - Dar, scandalos, o data in plus, mi se pare sa difuzezi halucinatiile unor Adrian Sarbu si Dan Diaconescu, doi responsabili demni de dosar penal, pentru trimiterea in derizoriu a incompetentei si iresponsabilitatii celor doua institutii - platite din banii contribuabilului roman -, Politia (mai corect spus, Militia) si Justitia, institutii care si-au dovedit incapacitatea de rezolvare, de atatea luni, a unui caz de presupusa omucidere ! Insa, in tara diversiunilor si diversionistilor, intalniti la tot pasul, de la Presedinte pana la jurnalistii sub acoperire, nu merita sa te mai miri de nimic,….
Zangy Comment Graphics [mig007]
Zangy Comment Graphics
Zangy Comment Graphics